printre fluturi…

-Bună seara, am venit să nasc!

De după o masă de un alb gri, se ridică spre mine o privire plictisită ce mă măsura din cap până în picioare. Apoi, din vârful buzelor îmi aruncă verdictul:

-Du-te acasă fată, tu nu ești de născut! Nu ai nici 7 luni de sarcină!

-Am 9 luni de sarcină și mi s-a rupt apa de o oră, răspund eu timidă.

Neîncrezatoare mă mai măsură odată din priviri și cu o voce răgușită de tutun strigă:

-Buletinul!

I-am întins temătoare buletinul. Fără să se grăbească îmi completă datele. Apoi, iar îmi scană burta mult prea mică pentru standardele ei și întrebă:

-Însoțitori?

-Sunt singură.

Mda. Ia liftul și urcă la etajul I la Ginecologie. Spune-le că ai venit să naști!

Fericită că am scăpat, am îngânat un mulțumesc înfundat și am luat-o spre lift. Era un lift mare de transportat paturi de spital în care mă simțeam pierdută. Între timp contracțiile mele erau din ce în ce mai dureroase, dar nu lăsam să se vadă nimic pe fața mea. Am ajuns la camera de gardă, bat la ușă și dau să intru. O voce pițigăiată se răsti la mine:

-Așteptați afară! Aveți vreo urgență de dați năvală așa în cabinet?

-Mă scuzați, nu am știut.

Rușinată am închis ușa și m-am așezat pe un scaun. Era târziu în noapte, eram speriată la cei 20 de ani ai mei și durerile erau tot mai puternice. Din cabinet se auzeau voci ascuțite și râsete hăhăite fără nicio reținere. Povestea lor părea că nu se mai termină, iar eu simțeam cum durerile mele radiau pe coloană și-mi tăiau respirația. Deja mă gândeam că o să nasc acolo pe hol dacă mai așteptam. În mintea mea nașterea era ca-n filme, pe repede înainte. Speriată de această perspectivă, mi-am făcut curaj, am bătut la ușă și am intrat în cabinet. 

-Am venit să nasc! am strigat eu,  înainte să apuce vocea pițigăiată să deschidă gura.

Cele două piți surprinse în toiul poveștilor lor savuroase au rămas cu privirile fixate pe mine. Brusc s-au activat pentru rolurile pentru care erau plătite și au început întrebările, multe … prea multe, la care cu greu făceam față. Le vedeam puțin îngrijorate și am început și eu să mă îngrijorez. Contracțiile erau deja suficient de intense încât să fiu dusă în sala de nașteri. Acolo aceeași atmosferă de agitație suspectă, dar și cu discuții personale între ele, de parcă nu eram prezentă acolo. Pe scurt … nu era niciun medic primar disponibil în noaptea mea de glorie maximă. Când am înțeles asta m-a cuprins panica. Eram convinsă că ceva rău se va întâmpla cu mine sau cu copilul meu și am început să plâng necontrolat și să strig:

-Vreau un medic acum! Eu nasc cu medic!!!

Cele două speriate îmi tot repetau că totul decurge bine, că voi naște cu moașa (una dintre ele cred), că va fi o naștere ușoară, că trebuie să împing eu acolo și să nu mai mă agit atâta. Sfaturi de profesioniste adevărate care mai mult mă panicau decât să mă liniștească! Nu părea niciuna capabilă să-mi zică acele cuvinte magice care să mă liniștească. Mă rugam disperată să fiu puternică, să rezist și atunci a apărut … îngerul meu păzitor

Când a apărut în sala de nașteri s-a luminat spațiul, la propriu. Era o fată frumoasă, cu un halat medical plin de culori, pe care mi se părea că văd fluturi sau doar deliram eu. Nu credeam că există bluze medicale cu impreuri atât de frumoase! Ce să caute niște fluturi pe halate medicale , în sala mea de nașteri? Și totuși erau acolo lângă mine. M-a atins lin pe fruntea mea înfierbântată și mi-a spus:

-Va fi bine! Ai încredere în mine!

Din acel moment am știut că cineva va avea grijă de mine. Îngerul meu a trecut repede la acțiune, mi-a pus masca de oxigen și mi-a detaliat tot ce avea să se întâmple cu vocea ei calmă și sigură. Povestea mea are un happy-end fericit: am născut un băiat frumos și sănătos, iar momentul acela când l-am ținut pentru prima dată în brațe a fost momentul fericirii maxime din viața asta. Fără termen de comparație! 

Iar despre îngerul meu păzitor … încă mi-l amintesc, chiar și după 20 de ani, purtând acel halat cu fluturi colorați. Și chiar dacă azi știu că există un magazin online de costume medicale si echipamente de lucru, specializat pe astfel de halate medicale, atunci în anii 90 a fost cea mai neașteptată apariție posibilă!

                                                       sursa:http://ehalate.ro

P.S. Îngerul păzitor a fost singurul medic rezident disponibil să mă asiste la naștere. Mulțumiri multe … oriunde ar fi. 🙂

Voichita Ioana Bondor

*acest articol a fost scris pentru SuperBlog, ediția aniversară de 10 ani

Reclame

Autor: voichiţa bondor

cuvintele vindecă, cuvintele mângâie, cuvintele fixează în clipă efemeritatea gândurilor şi emoţiilor...

Un gând despre „printre fluturi…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s