Universalitatea dreptului la vacanță

Draga mea, vom pleca la Paris într-o vacanță, doar noi doi!

Știu că suna clișeistic, dar aceste câteva cuvinte au fost cele ce mi-au deschis universul infinit de multicolor al călătorilor și al vacanțelor pe alte meleaguri. Pentru mine aceste cuvinte au venit târziu, la 36 de ani și după o căsnicie eșuată în care nu a existat ideea de vacanță în existența mea. Au existat doar cuvinte precum muncă, copii și sacrificiu fără sens.

De aceea, pentru mine, expresia „dreptul la vacanță” are un sens mai profund decât de concediu binemeritat la care orice ființă umană aspiră cel puțin o dată pe an. Sloganul publicitar Christian Tour susține Dreptul la vacanță mi-a amintit că a te bucura de o vacanță este un drept universal la care, din păcate, nu toți oamenii au acces din motive sociale, financiare sau culturale.Dreptul la vacanță are sensul materializat al unei normalități care mi-a lipsit mulți ani, dar la care nu am renunțat să sper. Firescul vacanțelor de azi a început cu această invitație surprinzătoare de a experimenta prima mea vacanță cu avionul în afara țării.

Cuvintele le auzeam, dar încă nu le înțelegeam pe deplin dintr-un motiv simplu: erau deschizătoarele unui drum nou în viața mea. Nu știam ce mă așteaptă, dar îmi amintesc clar emoția puternică resimțită. Invitația am primit-o la telefon și tot acolo am plâns încet, să nu fiu auzită, rușinată de reacțiile mele ciudate. Plecam la Paris … eu și cu el, fără să-mi fac griji de altceva decât de a găsi pe cineva care să stea cu copiii mei. Amintiri frumoase…

Am experimentat primul meu zbor cu avionul ca un copil ce descoperă lumea, iar adrenalina explorării necunoscutului am resimțit-o prin toate fibrele corpului. Când mă gândesc că am așteptat 36 de ani pentru primul meu zbor cu avionul, chiar le dau dreptate băieților mei că sunt depășită. Ei deja, la vârsta adolescenței, au adunat zeci de zboruri la activ.

Parisul are un miros special și un cer senin brăzdat de dârele albe ale avioanelor. Prima oprire a fost parcul Champ de Mars, de unde printre crengile copacilor seculari se zărea, din când în când, Turnul Eiffel, simbolul orașului. Îmi amintesc detalii aparent nesemnificative, precum ferestrele caselor vechi, oamenii relaxați care alergau prin parc sau își plimbau câinii, soarele cu dinți din decembrie și atmosfera de sărbatoare din jurul meu. Era prima mea întâlnire cu naturalețea vestului european și eram fascinată de tot ce vedeam.

Am avut o zi destinată special vizitarii Muzeului Luvru, dar cred că  nici o săptămână nu ar fi fost de ajuns pentru a cuprinde bogăția artistică a acestui muzeu. Printre exponate celebre și picturi de geniu mi-am găsit timp să privesc oamenii din jurul meu și să mă minunez de copiii parizieni ce-și țineau orele de desen, pe jos, în sălile imense ale muzeului. Primul meu gând de est europeancă, școlită în regimul comunist, a fost acela de a înțelege de ce există diferențe între marile și micile națiuni europene. Copiii aceia creșteau liberi, având acces la marea cultură universală într-un mod firesc, iar această experiență le va modela pentru totdeauna spiritul. Ferice de ei!

Parisul în luna decembrie e strălucitor, plin de luminițe și culoare. La fiecare ora fixă, Turnul Eiffel strălucește în mii de culori ce-ți taie respiratia.

sursa: arhiva personală

Dar nu strălucirea electrizantă a acestui oraș m-a cucerit, ci farmecul ascuns în formele platanilor din parc, aleile de promenadă de pe malul Senei, străzile înguste ale cartierului latin, spiritul liber al artiștilor parizieni sau panorama fantastică a orașului văzut din fața Bazilicii Sacre Coeur.

Nu pot încheia acest episod parizian fără să amintesc de latura sa romantică. Da, Parisul e orașul iubirii și am trăit-o și eu la cote maxime. Nu contează că am fost doar o iubire pasageră printre altele!

Important e că eu nu am mai fost niciodată cea de dinainte și că am înțeles ce înseamnă o vacanță de calitate și care sunt avantajele unui circuit cultural bine organizat de către profesioniștii din domeniul turistic. O   vacanta  cu Christian Tour este alegerea ideală pentu cei ce înțeleg importanță dreptului la vacanță și va fi întotdeauna și alegerea mea.

Când câștigi ceva cu greu apreciezi și mai mult ceea ce ai, iar eu, datorită acestei vacanțe pariziene mi-am descoperit inspirația și dorința de a picta, dar și nevoia de a deveni cetățean universal al acestei planete. Nu e puțin lucru, nu-i așa?

  • Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019
Reclame

Autor: voichiţa bondor

cuvintele vindecă, cuvintele mângâie, cuvintele fixează în clipă efemeritatea gândurilor şi emoţiilor...

Un gând despre „Universalitatea dreptului la vacanță”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s