Fum de țigară…

Gustul primei ţigări după 12 ani …. savuram ţigara aceea …. mă servisem cu tupeu din pachetul tău şi aşteptam să te întorci să-ţi mulţumesc…

Erai departe, povesteai ceva preocupat şi te priveam curioasă prin fumul de ţigară. Beam un vin roşu şi apreciam estetic forma paharului, jucându-ma cu rotunjimile sale. Eram absentă, visam, ascultam glumele celorlalţi, conversaţii comune de oameni ameţiţi şi nu simţeam nevoia să spun nimic. Am mai luat o ţigară, deja gesturile mele erau mai sigure … şi m-am lăsam cuprinsă de amintiri. Întotdeauna amintirile mele au fost olfactive şi gândurile mele se întorceau constant la iubirile mele rătăcite în fum de ţigară…

Te-ai aşezat lângă mine. Ştiam că trebuie să-ţi mulţumesc pentru ţigări, dar n-am zis nimic. După a treia ţigară ţi-am vorbit:

-În seara asta am fumat prima mea ţigară după 12 ani… mi-a plăcut mult … mirosul, gustul, combinaţia de tutun cu vin roşu…

-Să-ţi fie de bine! Sper că nu o să mă injuri că te-ai reapucat de fumat din cauza mea, ai spus râzând de mine.

Zâmbeam…nu avea sens să te contrazic. Fiinţa aceea ambiţioasăşi dominată de verbul “trebuie” nu exista în seara aceea. Pentru tine, atunci puteam fi oricine.…

Îţi observam dexteritatea cu care fumai şi te-am întrebat:

-Fumezi şi altceva?

Te-a uitat încurcat la mine şi mă întrebam şi eu oare ce m-a apucat să fiu aşa directă?! Nu-mi amintesc ce-ai răspuns, nici nu conta, eram ameţită de vin, muzica … eram relaxată cum n-am mai fost demult. Ceilalţi plecau unul câte unul, simţeam că e momentul să plec şi eu, dar singurătatea camerei mele îmi părea greu de suportat. Eram tristă, vinul îmi amorţise simţurile … dar îmi înteţise durerea unor amintiri.

Am ajuns în camera mea şi în întunericul nopţii m-am lăsat încet pe vine, plângând încetişor… lacrimi fierbinţi îmi curgeau pe obraz. Puteam, în sfârşit, să fiu neputincioasăşi vulnerabilă, eram singură în faţa oglinzii într-o cameră străină de hotel. În întuneric, am început să mă dezbrac cu mişcări greoaie … Prin vis mi s-a parut că aud sunetul mesageriei de telefon….

Erai tu … îmi scriai ceva stângaci despre “lucruri care nu pot fi spuse decât în particular”. Şi acum îmi vine să râd că nu te-ai semnat … ai trimis al doilea mesaj cu numele tău. Zâmbeam …. oricum nu-ţi ştiam numele ….

Trebuia să aleg. Niciodată nu mi-a fost frică să aleg, şi-am ales să intri în camera mea, în mintea şi în sufletul meu….Habar n-am ce te-a adus acolo în clipa aceea, care erau motivele tale!? Nu contau. Erai acolo: ameţit, dulce, cald, bun ….

M-a frapat înălţimea ta. Mă dominai fizic şi totuşi nu ştiai ce să faci. Erai agitat, vorbeai mult, ezitai … îmi vorbeai de timiditatea ta…Vroiam să te opresc, dar nu ştiam cum. Întinşi unul lânga altul, mă mângâiai încet pe coapsăşi-mi plăcea mirosul tău de tutun şi alcool. M-am cuibărit încet lângă tine să te miros …Stăteai cuminte, lăsându-mă să fac ce vreau, aşteptând … când tot mirosul tău a fost al meu … m-am apropiat de buzele tale. Te-am sărutat încet, ţi-am savurat căldura buzelor şi am simţit acelaşi gust de tutun şi alcool care m-a atras la tine. Ai început încet să preiei controlul şi să mă iei în braţele tale, mistuindu-mă cu săruturi fierbinţi. Erai stângaci, dar mâinile mele erau lângă ale tale aratându-ţi felul în care vroiam să fiu atinsă. Mi-ai şoptit „învaţă-mă…” şi gândul meu zbură la cel care mă învăţase pe mine să fac dragoste.

Erai acolo vulnerabil şi dulce, atât de atent la atingerea mea … erai tot ce-mi doream în noaptea aceea. Ai fost bun şi generos …

Am făcut un duşşi m-am întors în pat. M-a surprins felul în care m-ai cuprins protector în braţe. Stăteam cuminte şi savuram liniştea unor clipe calde. Simţeai că adorm şi mi-ai şoptit că va trebui să pleci….

Ştiam că acele clipe sunt unice, le simţeam frumuseţea şi simplitatea. M-ai sărutat de rămas bun; şi tu ştiai că n-o să ne mai vedem… Ezitai să pleci, iar eu stăteam absentă pe marginea patului. Îţi simţeam bunătatea şi zâmbeam fericită vieţii. Niciodată nu vei şti ce mult a însemnat pentru mine noaptea aceea! Am descoperit că sunt vie, că pot simţi, că pot dori, că n-am murit … încă.

Reclame

Autor: voichiţa bondor

cuvintele vindecă, cuvintele mângâie, cuvintele fixează în clipă efemeritatea gândurilor şi emoţiilor...

3 gânduri despre „Fum de țigară…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s