Why does my heart feels so bad?

Iubirea ce era la începul doar una

a devenit apoi multiplă, cu una și încă una,

până ce numărul lor s-a rătăcit în neant.

Din infinită a devenit doar acceptabilă, din ideală suportabilă,

iar în final o palidă amintire a trecerii prin existența ta.

O recunoști în alții…

În gesturi simple și-n zâmbete furate,

Și-i desenezi adesea forma într-un fulg de nea.

Nici lipsa ei nu te mai doare,

așa cum nici prezența ei nu ți-o dorești

Ș te întrebi mirată a câta oară:

Why does my heart feels so bad?

puțină realitate…

Unii îmi spun cum să scriu, alții despre ce să nu scriu. Unii se simt vizați de orice idee exprimată de mine de parcă ar fi centrul universului, alții mă ignoră cu grație fiind prea uncool și boring pentru ei. Unii se plâng că sunt prea romantică în on-line și prea colțuroasă în realitate. Alții își imaginează că sunt un personaj plin de mister, iar alții sunt șocați de stilul meu direct.

Ideea e că nu scriu pentru ceilalți decât într-o foarte mică măsură. Da, îmi asum faptul că nu-mi doresc succesul la public cu acest blog. Nu fac reclamă decât atunci când îmi propun asta și îmi avertizez și cititorul despre ce este vorba la finalul articolului. În general îmi propun să fiu eu, cu dilemele și trăirile mele multiple, cu gânduri o mie și tot atâtea emoții. Imperfectă și cu viața mea trăită fără regrete. Doar eu…

Îți place, rezonezi cu mine, avem ceva în comun ești binevenit în lumea mea! Nu-ți place, drum bun! Avem atâtea de trăit… și eu și voi