Arhive categorie: amintiri

azi era ziua ta…

Azi era ziua ta…

Mi-am pus wisky în pahar și m-am gândit cât de mult te-ar fi bucurat să-l bem împreună. Mi-ai fi privit ochii, așa cum nimeni nu o mai face și m-ai fi alintat, așa cum nimeni nu mai știe să o facă. Învăluit în fumul țigărilor tale, mi-ai fi ascultat cu răbdare prostiile mele nesențiale și ai fi râs cu poftă de ele. La rândul meu ți-aș fi ascultat poveștile tale din vremurile unde ai rămas cu mintea și cu sufletul.

Doi călători obosiți de drum, două ființe rătăcite …

Beau cu nesaț din paharul din fața mea, în timp ce lacrimile-mi curg pe față. Îmi imaginez că din viața aceea de apoi râzi cu poftă de imaginea asta patetică și-mi spui:

Fii cu minte păpușică și ai grijă de băieți!

Sunt cu minte dragul meu, prea cuminte; iar dacă viicile mai sunt permise acolo unde ești, așteaptă-mă cu un pahar de whisky cu gheață să-ți povestesc ce-am mai făcut în lipsa ta!

ISRAELUL PRIN OCHII MEI – IV HAIFA

A doua zi am pornit la drum spre Haifa, tot cu autobuzul (Bus 910) din Stația Ha Hagana, 38 NIS costând drumul dus-întors în aceeași zi. Exceptând stația de plecare, ce seamănă cu Gara de nord în vremurile ei proaste, călătoria a fost fantastică și ne-a permis admirarea cartierelor rezidențiale frumoase ale Tel Avivului, culturi de palmieri, portocali, măslini și frumusețea Mării Mediterane în lumina blândă a soarelui. A fost cea mai bună decizie pe care o puteam lua pentru a vedea partea de nord a Israelului.

Pentru mine Haifa este cel mai european oraș dintre cele vizitate și asta se datorează stabilirii acolo într-o proporție covârșitoare a evreilor veniți din estul europei: ruși, ucranieni, români etc. Observi rapid acest lucru deoarece descoperi femeile blonde, naturale sau vopsite, frumoase și aranjate, lucru destul de rar în Israel. :))

Orașul este al treilea ca mărime, după Tel Aviv și Ierusalim, cu o populație de aproape 300.000 de locuitori, situat la poalele Munților Carmel, port la Marea Mediterană. De multe ori, Haifa este dat ca model de coexistență pașnică între populația arabă și israeliană, însă articolul din the Guardian nuanțează acest mit vorbind despre segrarea etnică din acest oraș.

Pentru excursia mea de o zi în Haifa, frumusețea peisajului a fost tot ce a contat. Direct din stația unde autobuzul 910 ne-a lăsat, am luat un autobuz local, cred că numărul 3, și am urcat pe niște străduțe în serpentină tot muntele până la stația Central Haifa pentru a ajunge la principala atracție turistică a orașului:Templul Baha’i și Grădinile suspendate ale orașului Haifa.

Templul Baha’i este una dintre principalele atracții turistice din Haifa, oraș recunoscut centrul religiei Baha’i, o religie relativ nouă, monoteistă, apărută în urmă cu aproximativ 200 de ani. Inclus în patrimoniul mondial UNESCO, Templul Baha’i a fost ridicat pe Muntele Carmel și măsoară 40 de metri înălțime, cele 9 fațade ale sale ilustrând 9 dintre religiile lumii.

Templul este înconjurat de grădini spectaculoase, cunoscute drept unele dintre cele mai frumoase grădini din lume, datorită arhitecturii lor diverse și simetriei perfecte, dar și unicității acestora, o parte din grădini fiind suspendate peste șoseaua Haziyonuth. Dacă veți vizita vreodată Templul Baha’i și frumoasele sale grădini, cred că următoarele informații vă pot ajuta:

Informații utile:

  • grădinile interioare pot fi vizitate între orele 09.00-12.00, iar cele exterioare între orele 09.00-17.00, în fiecare zi, mai puțin în zilele ploioase și în zilele sfinte Baha’i, când sunt închise;
  • turul durează aproximativ o oră, iar intrarea este liberă și nu necesită rezervare, decât pentru grupuri ce depășesc 25 de persoane. În zilele de miercuri nu se organizează tururi de vizitare.
  • site oficial: http://www.ganbahai.org.il/en/

Pentru mine tot drumul până la aceste celebre grădini a fost spectaculos pentru că oferă o perspectivă minunată asupra zonei portuare a orașului.

Orașul nu are nimic din nebunia turistică a primelor două orașe vizitate în Israel. Este curat, cochet, cu localnici prietenoși și dornici să te ajute, cu aer curat de munte și aerosoli de mare, cu copii veseli ce veneau de la școală în grupuri mari și zgomotoase. Pot spune că a fost cea mai relaxantă zi din călătoria noastră pe aceste meleaguri, fără stres și fără sentimentul acela de turist tolerat prin preajmă.

Ziua a trecut pe nesimțite și spre seară ne-am reîntors la Tel-Aviv cu același autobuz 910 care pleacă din oră în oră pe acest traseu. Îmi amintesc starea de liniște și de bine pe care am simțit-o în locul meu comod de autobuz, cu marea însoțindu-mi privirea pe o parte și plantațiile de măslini și portocali de cealaltă parte. A fost o zi memorabilă….

Mai puteți citi și alte articole din această categorie:

Amintiri dintr-o altă viață …

În dimineața aceasta târzie mă chinuie o amintire…

Eram în vara anului 2012 la Londra, împreună cu prietenul meu de atunci și locuiam în chirie, cu alți necunoscuți, într-o casă tipic englezească. Asta înseamnă o casă pe două niveluri, cu camere multe, relativ mici, o singură baie la etaj, o curte mică în spate și o scară îngustă abruptă pe care urci la etaj.

Sursa:https://aliceee-traveler.blogspot.com/– Case tipic englezești

Fiind plecată toată ziua habar nu aveam cu cine locuiam și nici nu mă interesa prea tare. Îl știam doar pe americanul isteric de lângă noi, Chris, care era genul drogat sau pe pastile care făcea gălăgie, mai ales noaptea.

Într-o noapte îl auzim pe Chris super speriat și agitat. Din urletele lui am înțeles imediat că vorbea cu dispecera de la urgențe la care urla disperat să ajungă mai repede ambulanța că cineva (o ea) e moartă. Primul meu gând a fost că e vorba de supradoză la vreo prietenă venită pe la el după marfă. În câteva secunde m-am îmbrăcat și am ieșit să văd ce se întâmplă. Chris era încuiat la el în cameră și nu voia să-mi deschidă, repetând într-una „e moartă, acolo jos… e moartă.

Mă uit pe scări în jos și văd o tânără, căzută la baza scărilor într-o poziție bizară. Alerg la ea și fără să-i modific poziția îmi dau seamă că e cât se poate de vie, chiar dacă abia îngâna ceva că nu e moartă, doar beată….și a căzut pe scări încercând să ajungă la baie. Avea o julitură urâtă la genunchi, dar mă gândeam să nu o mișc din loc că poate s-a lovit la cap sau la coloană. Până să mă dumiresc eu ce e cu ea apare salvarea și poliția. Vă imaginați situația? Eu, cu o necunoscută lângă mine, ce părea moartă în poziția ei de căzută pe scări, și ei care au primit un apel de urgență de crimă/omor de la un american nebun?

sursa: https://stirileprotv.ro/stiri/international

A fost dificil. Greu de explicat toată nebunia situației, dar din fericire fata era ok cu gâtul și începea să-și revină și din beție. Era o irlandeză roșcățică, Ashley se numea, de vreo 22 de ani, care vinerea seara după ce și-a termina munca se îmbătase cu prietenii până la nivelul mangă. Cei de la poliție au plecat după o oră, dar cei de pe ambulanță au stat 3 ore pe puțin acolo până au scos-o pe fată din beție și i-au monitorizat toate semnele vitale și neurologice.

După trei ore de nebunie, ei au plecat și ea a adormit, iar eu începeam să-și revin din starea de adrenalină maximă prin care am trecut. Chris cred că dormea buștean la ora aceea a dimineții. Amintirea care mă chinuie e că abia cum după 8 ani îmi dau seama că nu trebuia să trec singură prin povestea aceea. Ce om își lasă baltă prietena într-o situație atât de gravă și se culcă? După 8 ani realizez și eu nefirescul situației. De aici și chinul amintirii…

În fine, ce vreau să vă zic e că problema îmbătatului până la comă la tinerele din UK e serioară, iar profesionalismul cadrelor medicale britanice este de admirat. După experiența asta, Ashley se tot scuza pentru situația penibilă în care a fost, Chris se ascundea de mine, iar noi ne-am mutat într-o altă chirie într-o altă zonă a Londrei…

Israelul prin ochii mei – III – TEL AVIV

După ziua de sabat petrecută la Ierusalim (descrisă în Israelul prin ochii mei II), am pornit spre Tel Aviv din Central Station, nodul principal de transport ce leagă Ierusalimul prin autobuze și trenuri de celelalte orașe. În poza de mai jos e intrarea în stația de autobuze, iar pe partea opusă e stația de plecare pe calea ferată. Puteți alege orice variată doriți, diferența este doar la preț. Prețul unui bilet la Aubuzul 405, ce leagă Ierusalimul de Tel Aviv este de 16 NIS, iar condițiile sunt excelente, la fel ca în orice autobuz cu care am călătorit în Israel.

sursa: http://www.jerusalemshots

Tel Aviv

Drumul durează 45 de minute până la stația Tel Aviv Ha Hagana unde am coborât noi și care este capăt de linie pentru autobuze. Trebuie să recunosc că Tel Avivul este impunător, datorită megaconstrucțiilor sale și a dezvoltării sale urbanistice pe verticală impresionante. Totul în acest oraș pare a fi un șantier în construcție, ceea ce demonstrează avântul economic impresionant al acestei țări. V-am atașat câteva imagini surprinse din autobuzul nostru, fotografii care spun mai mult decât o mie de cuvinte despre acest oraș modern.

Cazarea în Tel Aviv

În ce privește planificare mea de acasă privind cazarea în Tel Aviv ( tot de pe un site de profil) am ales o locație mai aproape de Marea Mediterană pentru a admira plaja și a ne plimba pe faleză în zona portului Jaffa. Nu a fost cea mai bună alegere din cauza vremii capricioase din februarie, dar și pentru că zona vechiului port este o zonă mai famată a orașului, cu multe angrouri și depozite și cu o populație preponderent de culoare, destul de neprietenoasă. Ei bine, asta nu-ți zice niciun ghid de turism și descoperi singur! Contrastul trecerii de la tradiționalismul Ierusalimului la periferia mixtă etnic și săracă a Tel Avivului a fost șocantă pentru noi. Doar călătoria de a doua zi la Haifa avea să ne mai ridice moralul și să ne arate fața frumoasă a acestui mare oraș.

Cazarea în Tel Aviv a fost rezonabilă ca preț 450 lei/noapte, cu mic dejun inclus, și am avut parte de un apartament cu 3 camere și o bucătărie. Noutatea a fost self-check in ( autocazarea) care a presupus primirea unui cod pe telefon din partea gazdei, cod cu care am deschis un seif de la ușa apartamentului și ne-am luat singuri cheile de intrare. Partea aceasta cu self check in pentru noi a venit la pachet cu câteva minusuri:

  • Wi-fi în apartament nu funcționa și abia a doua zi a venit cineva să repare routerul;
  • boilerul avea un timer de funcționare și dacă stateai prea mult la duș te trezeai cu apă rece;
  • micul dejun l-am luat la localul de la parter, unde proprietarul nu părea prea încântat de prezența noastră și totul părea un aranjament „făcut pe genunchi” cu proprietarul apartamentului nostru.

De la apartament am pornit pe jos să vedem marea și faimosul Old Jaffa Port, cel mai vechi port al Israelului pentru a-i admira frumusețea. Trebuie să recunosc că poate din cauza vremii reci și a vântului nu m-am bucurat prea mult de această experiență și nici vechiul port nu mi s-a părut așa de spectaculos cum apărea prin pozele turistice. E mai degrabă un port micuț cu câteva bărci cu vele, gen Eforie Nord. Posibil în lunile de primăvară și vară este mai atrăgător pentru turiști.

Sursa: pinterest

Când am ajuns noi la Marea Mediterană era deja noapte, eram obosiți și înfrigurați și cu greu am reușit să fac câteva poze nocturne din cauza vântului puternic. Portul Old Jaffa și Tel Avivul surprinse fotografic la ceas de seară.

Am adormit obosiți după o zi extenuantă și cu multe impresii contradictorii legate de zona în care eram cazați. Am căutat niște poze din cartierul Jaffa (Yafo) și de pe strada unde eram cazați, Herzl street, ca să vă faceți o idee depsre ce vorbesc.

Perspectivă de pe strada Herzl

Atunci când călătorești individual există câteva riscuri asumate, cum sunt cele prezentate mai sus. Pe de altă parte sunt și numeroase avantaje pe care eu le apreciez mai mult decât cele ale unei cazări prin intermediul unei agenții de turism. Menționez doar că este exclusiv opțiunea mea personală de a călătorii. De aceea, m-am gândit și care au fost lucrurile bune câștigate în excursia noastră din Tel Aviv, ca să nu credeți că au fost doar minusuri.

Avantajele turismului individual:

  • interacțiunea cu oamenii este mult mai directă și consistentă; aproape toți israelienii vorbesc engleză, chiar și cei mai în vârstă și comunicarea verbală cu aceștia este una bună; în plus ai privilegiul de a-i observa în mediul lor natural de existență și muncă, mă refer aici la vânzători de supermarketuri, din piețe, de la chioșcurile de transport urban;
  • cazarea individuală în cartiere alături de localnici îți permite să simți pulsul orașului; cartierul nostru de cazare – Yafo este un furnicar de la ora 5 a dimineții și până târziu în noapte, o agitație ce spune multe despre spiritul întreprinzător al orașului și de felul în care acești oameni știu să facă bani și din piatră seacă.
  • poți savura mâncarea tradițională a localnicilor alături de ei în numeroasele fast-fooduri, baruri și terase mici de pe orice stradă a orașului;
  • explorarea piețelor tradiționale de mirodenii este o sărbătoare vizuală și gustativă ce nu poate fi ratată în Tel Aviv; Apartamentul închiriat de noi este situat în apropierea Pieței Levinski, o piață veche cu produse locale specifice, plină de mirodenii și fructe, de unde noi ne-am cumpărat din belșug fistic prăjit, sucuri naturale exotice și multe mirodenii pentru acasă.

Pot recunoaște, cu regret, că nu m-am bucurat așa cum aș fi vrut de acest oraș din motive de timp, vreme capricioasă, cazare cu anumite minusuri, însă sper să recuperez aceste deficiențe într-o călătorie viitoare pe timp de primăva/vară pentru a-i explora minunățiile. Tel Avivul este un oraș care pentru mine încă mai are numeroase necunoscute și la care doresc să mă reîntorc curând.

Drumul nostru a continuat a doua zi cu vizitarea frumosului oraș din nord: Haifa.

Mai puteți citi primele două articole despre această călătorie în Israel:

Israelul prin ochii mei – II -IERUSALIM

Prima noastră destinație în Israel a fost Ierusalim, oraș căruia îi voi dedica un întreg articol, nu doar pentru că este reprezentativ pentru Israel ci și pentru că m-a impresionat cel mai mult prin spiritualitate, fumusețe, istorie, dezvoltare și cultură.

Drumul spre Ierusalim

Drumul de la Aeroportul Ben Gurion până la Ierusalim durează aproximativ 40 minute (52 km) și se realizează pe autostradă. A fost primul contact cu relieful asiatic al acestui ținut cu multe cariere de piatră albă, floră meridională și plantații de măslini și portocali. Casele albe și teșite sunt construite direct în structura dealului sau al muntelui din motive de eficiență climatică, deoarece 9 luni pe an temperaturile sunt peste confortul termic al corpului uman. Te izbește grija cu care fiecare centimetru de pământ este lucrat și apreciat, prin comparație cu multul pământ românesc lăsat de izbeliște, iar acest detaliu spune multe despre tenacitatea acestui popor.

Ierusalimul, cu o populație de aproape un milion de locuitor, este în totalitate sub control israelian, dar este revendicat în egală măsură și de palestinieni. Este considerat oraș sfânt de trei religii importante: iudaism, creștinism și islamist și de aceea este principalul loc de pelerinaj al credincioșilor din întreaga lume. Ierusalimul este unul dintre cele mai vechi orașe ale lumii, fiind menționat în sec XVIII înainte de Cristos .

Amestecul arhitectural de vechi și nou te atrage ca un magnet și regret că nu am făcut mai multe poze cu colinele frumoase ale Ierusalimului și cu partea modernă a acestui oraș.

Cazarea în Ierusalim

Am ales o cazare medie ca preț pentru Israel (500 lei/noapte, apartament cu bucătărie, 4 paturi, 4 persoane), fără mâncare inclusă, dar cu un mare avantaj. Apartamentul era situat pe Jaffa Street, principala cale de acces în orașul vechi la nici 200 de metri de acesta. Cazarea am găsit-o pe booking.com, am făcut rezervarea on line și am plătit cu cardul doar când am ajuns la locație. Adminstrarea hotelului/apartamentelor era făcută de o domnișoară drăguță, de religie musulmană după jihabul purtat pe cap și pe care, după prima zi de cazare, nu am mai văzută prin zonă până la plecare. Mi-a explicat totul de la început cum funcționează, bucătăria era dotată cu de toate, iar singurul aspect ce părea la început un incovenient a fost încălzirea apartamentului prin aparatul de aer condiționat. Până la urmă s-a dovedit a fi un plus pentru că ne-a permis o încălzire excesivă, mai ales noaptea sau în zilele cu ploaie când veneam obosiți de pe drumuri. Per total a fost așa cum anticipam, modest dar confortabil.

Concluzia privind cazarea este evidentă: cei mai mulți bani de călătorie se duc pe cazare în Israel, iar raportul ofertă/preț, mai ales în Ierusalim, este clar în defavoarea turiștilor. Locația ne-a permis explorarea orașului vechi în fiecare zi, uneori chiar de două ori pe zi, fără să fim obosiți (un mare avantaj mai ales pentru mama mea de peste 70 de ani).

Stradă Jaffa din Ierusalim

Această stradă ce leagă principalul nod de transport intern și extern al orașului modern (Central station) de orașul vechi este fascinantă prin ea însăși. După ce am coborât din autobusul 485 în Central Station din Jerusalim, am parcurs pe jos drumul spre apartamentul unde eram cazați, admirând clădirile vechi și pe cele futuriste în egală măsură, dar și membrii comunității ultraortodoxe care trăiesc în marea lor majoritate în Ierusalim.

Sursa: https://www.aish.com/photos/289887191.html

Strada este străbătută de tramvaiul 1 și în ziua de sabat (Shabbat) devine o imensă stradă pietonală pe care credincioșii ultraotodoxi se duc spre templu la rugăciune. Un loc unde m-aș întoarce oricând cu drag.

Îmi amintesc cu plăcere momentul descoperirii unui pian public în drum spre orașul vechi și exprimarea artistică a adolescentului meu mare, protestele lui să nu-i fac nicio poză și reacția mea de a prinde în imagini un moment unic în viața mea.

Relaxare muzicală pe Jaffa street

Strada Jaffa te conduce maiestos spre poarta Jaffa (poarta nouă) de intrare în orașul vechi. Pentru noi a fost intrarea principală de acces, iar panorama asupra orașului din această zonă este fantastică. Cred că cele mai multe poze le-am făcut aici.

Orașului vechi al Ierusalimului

Orașul vechi l-am vizitat încă din prima zi, fiind localizat aproape de noi, mai întâi bezmetici să vedem cât mai multe, apoi cu un grup de turiști și cu explicațiile unui ghid specializat, iar mai apoi doar pentru suveniruri la plecare. Este fascinant din toate punctele de vedere și nu cred că poate fi comparat cu nimic pe lumea asta. Cea mai bună variantă pentru noi a fost să ne înscriem la un tur ghidat prin orasul vechi, deoarece informațiile primite de la ghidul nostru ( cu 2 ani de pregatire în acest domeniu) au fost de nepretuit.

Noi am ales un tur gratuit cu o înregistrarea prealabila pe site-ul lor (v-am atașat linkul) și a durat o oră, cu multe sesiuni de întrebări și răspunsuri. Pentru a aprecia complexitatea prezentării ghidului nostru vă prezint filmarea mea în fața Bisericii Sfântului Mormânt. (e și singurul film făcut în zona aceasta din respect petru oamenii din jur). Prezentarea este în limba engleză.

Presentarea ghidului în fața Bisericii Mormântului Sfânt din ierusalim

Turul a cuprins toate cele 4 cartiere ale orașului vechi, istoria lor și cele mai reprezentative monumente istorice și religioase ale fiecărei comunități religioase. Din fiecare zonă am diverse fotografii, dar nu am să le postez deoarece am credința că orice drum prin aceste locuri istorice este ceva intim și valoros pentru cel ce-l parcurge.

Eu personal am fost impresionată de Zidului Plângerii, locul cel mai iubit de evrei și de comportamentul religios al celor din comunitatea ultraortodoxă. Turul nostru ghidat s-a desfășurat vineri, undeva la ora 14 și s-a terminat la Zidul Plângerii, undeva pe la ora 15-16 cu debutul sabatului pentru evrei. Atmosfera, starea, emoția religioasă atinge cote greu de explicat în cuvinte. Pe partea de zidului destinat femeilor m-am apropiat, împreună cu mama, care voia să atingă zidul și să se roage acolo. O suspectez și că a lăsat un bilet printre crăpăturile zidului, deși erau sute împrăștiate pe jos sau luate de vânt.

M-am oprit la un metru și m-am așezat pe un scaun, nu pentru că eram obosită ci pentru că lumea din jurul meu era fascinantă. Vedeam turiști americani care-și făceam selfie cu mâna pe simbolul cel mai iubit al evreilor și zâmbind tâmp la telefon, dar vedeam și cu coada ochilor o tânără femeie din comunitatea evreilor ultraortodoxi așezată pe un scaun lângă mine și murmurând continuu rugăciuni, cu un balans al corpului, din cartea ei religioasă. Stătea cu ochii închiși, iar lângă ea avea căruciorul cu bebelușul ei. Nici nu mișcam să nu-i tulbur rugăciunea. Atunci am avut revelația intruziunii noastre ca turiști în universul lor fizic, cultural, religios și de ce sunt destul de reci și distanți cu noi (dincolo de interdicțiile religioase). Poza mea e făcută de la mare distanță de pe un acoperiș pentru că orice fotografiere în acest spațiu mi se pare o lipsă de respect față de credincioși.

Zidul Plângerii din Ierusalim – februarie 2020

Ce vreau eu să vă zic este că orice ființă umană, credincios sau agnostic, tânăr sau bătrăn nu poate trece prin acest oraș vechi al Ierusalimului fără să fie marcat, fie de istorie, fie de spiritualitate, fie de nebunia comerțului ambulant din fața monumentelor religioase sau istorice. Totul cu specificului fiecărui cartier (armenesc, evreu, creștin și musulman) cu multă lume cosmopolită, buimacă și obosită la fiecare pas, cu vânzători agresivi sau simpatici care au învățat chiar și limba română pentru a vinde mai bine. Comerțul se face cu negociere, produsele sunt infinite, iar haosul turiștilor rătăciți prin labirintul străduțelor evident.

Din cele 4 zile de stat în Ierusalim, 3 zile au fost doar pentru orașul vechi și nu regret acest lucru. Planul meu inițial a fost altul și anume să placăm o zi (vinerea) la Marea Moartă și să vizităm Cetatea Mosada. Trebuia să ne trezim foarte devreme să luăm autobuzul până acolo și să ne întoarcem cel târziu până la ora 15, pentru că începea sabatul. Când am ajuns în Ierusalim am vorbit în Central Station cum pot călătorii cu autobusul, dacă pot rezerva locuri, chestiuni tehnice și mi s-a comunicat că deplasarea cu autobusul in zona respectiva este destinată în primul rând localnicilor, ei au întâietate și exista riscul să nu avem loc la întoarcere. Mă și imaginam pierduți în deșert, cu doi copii și o mamă în vârsta, neputând să urc în autobus și cu sabatul peste noi. Un risc prea mare în aceste condiții. Asta nu înseamnă că nu puteți să vă achiziționați excursii la Marea Moartă, organizate de diferite agenții locale de turism cu prețuri diverse. E un aspect interesant de subliniat, mai ales dacă vreți să călătoriți individual în Israel.

Sabatul în Ierusalim

Cea mai mare provocare organizatorică pentru noi a fost Sabatul. Ce știam eu de pe net de acasă era că e ziua de rugăciune sfântă a evreilor când orice altă activitate de transport sau comercială este suspendată. În Ierusalim de vineri de la ora 16 comercianții, magazinele mici sau mai mari începeau să-și închidă obloanele (apusul soarelui în februarie este mai devreme) astfel încât la ora 18 nimic nu mai era deschis. Pentru un turist pe cont propriu asta înseamnă să-și facă cumpărăturile necesare înainte pentru că nu există nici o excepție de la această regulă.

Toate recomandările turistice spun să evităm zilele de vineri și sâmbătă în Israel. Eu vă zic că dacă vreți să înțelegeți acest popor și cultura lui este esențial să trăiți un sabat alături de ei. Vineri după amiază înainte de apus mi-am făcut și eu cumpărăturile necesare de la un magazin alimentar și pe drum spre casă pășeam alături de familiile de evrei ce se reuneau pentru a petrece sabatul împreună. Toți aveau plase cu câte ceva, nu exagerate, erau îmbrăcați cu portul lor specific și cu copiii după ei. Sunt convinsă că reuniunile lor familiale sunt numeroase și toți le respectă fără excepții. Zona centrală unde am stat noi cred că este locuită preponderent de membrii comunității ortodoxe practicante, iar în ziua de sabat toți se duc la sinagogă și la zidul templului pentru rugăciuni. În restul zilei îi vedeam pe balcoane în aceeași stare de rugăciune continuă, cu legănarea corpului.

Sursa: https://www.timesofisrael.com/

Provocarea mea turistică a fost să găsesc ceva de făcut o zi jumătate cu doi adolescenți plini de energie, într-un univers complet diferit de viața lor obișnuită. Înainte să ajung în Israel am căutat pe net să văd dacă există vreo activitate pe care s-o putem desfășura sâmbăta și am descoperit că marea majoritate a muzeelor din Ierusalim sunt deschise. Așa că eu și băieții am ales să vizitem Muzeul de Știință Bloomfield din Ierusalim și a fost o experiență inedită pentru toți trei.

Chiar dacă în poze nu se vede, muzeul era plin de copii de toate vârstele și de părinți, iar informațiile era toate și în limba engleză. Muzeul era organizat pe diverse tematici, unele chiar revoluționare, iar obiectele de muzeu, exponatele sau experimentele fizice erau în proporție de 90% interactive, deci presupuneau o interacțiune fizică, mecanică, tactilă a copiilor cu obiectele sau imaginile din jurul lor. Cred că așa ar trebui să fie orice muzeu modern.

Mi-am amintit acum străzile pustii ale Ierusalimului în drumul nostru spre muzeu, ca o premoniție a ceea ce avea să vină și peste noi. (mă refer la pandemia de coronavirus). Ciudat e că imagini ce păreau ireale atunci într-o lună aveau să devină realitatea noastră cotidiană.

Ierusalimul mi-a rămas în minte ca un oraș viu, activ, modern și tradițional în același timp, cu multă piatră albă, cu străduțe frumoase și clădiri ciudate. El pentru mine este legat structural de comunitatea de evrei ortodocși, de imaginea lor de sabat în portul lor specific, de femeile și fetele cu rochii lungi ce-ți evitau rapid privirea și de felul lor a alege să trăiască în această lume. E locul care m-a marcat cel mai mult prin autenticitatea sa specifică pe care am încercat să o surprind și eu cât am putut mai mult în acest articol.

Va continua cu alte locuri fascinante din Israel… Israel prin ochii mei – III- Tel Aviv

Citiți și prima parte: Israelul prin ochii mei-I (Pregătirea unei excursii individuale în Israel)

Israelul prin ochii mei – I

Cei mai mulți privesc Israelul din perspectivă religioasă, ca fiind țara sfântă și aleg pelerinajele religioase. E opțiunea lor personală. Eu în schimb, chiar dacă am plecat de la aceeași dorință spiritual religioasă a mamei mele de vedea Israelul, am ales o călătorie pe cont propriu de o săptămână, cu o organizare detaliată pentru fiecare zi și cu foarte multă documentare înainte de a porni la drum. În termeni specifici pentru autoritățile vamale, am ales turismul individual, o variantă destul de rar întâlnită în Israel, în principal din motive de securitate.

De aceea m-am gândit să împărtășesc cu voi experiența mea de călătorie, cu plusuri și minusuri pentru a vă inspira și pe voi în viitoarele experiențe de turiști pe cont propriu în Israel. Prima întrebare este esențială:

Este Israealul o țară sigură pentru turismul individual?

Am să încep cu începutul. Israealul este o destinație turistică specială din motive istorice și de securitate, iar turismul individual este o opțiune asumată cu anumite riscuri și care implică o informare temeinică înainte de a porni la drum. Mai întâi despre acte și documente.

Acte și documente necesare în Israel

Eu, de exemplu, am sunat la Ambasada Israelului din București și am discutat despre vizita mea turistică în această țară pentru a afla dacă am nevoie de acte suplimentare legate de ieșirea din țară cu minori. Doamna cu care am vorbit telefonic mi-a recomandat să am la mine:

  1. pașapoartele turistice;
  2. acordul notarial de ieșire din țară a copiilor minori tradus în limba engleză,
  3. dovada cazării rezervate și
  4. extras de cont pentru a dovedi că am bani pentru excursie.

În realitate, în afară de pașapoarte, nu am avut nevoie de niciun astfel de document. Doar la ieșirea din România, la Aeroportul Internațional Henri Coandă trebuie o copie după acordul notarial de ieșire din țară a minorilor, evident în limba română, dar și originalul pentru verificare. În Israel, în afară de pașapoarte, nici un alt document nu mi-a fost solicitat. Nu am înțeles excesul de zel al celor de la ambasadă, dar nici nu am putut să ignor spusele lor. Financiar, tradusul actului notarial a fost 100 de lei, iar actul notarial în sine a fost 70 lei. Notarul public mi-a explicat că nu are sens traducerea actului pentru că documentul este necesar pentru autoritățile române și nu pentru cele din Israel, dar fiind destul de stresată de diverse povești legate de securitatea din această țară, mi-am zis să nu risc nimic. Post factum vă pot spune că notarul a avut dreptate.

Și am pornit la drum, un zbor matinal de trei ore care mi-a permis să fac primele poze spectaculoase din această aventură.

Condițiile de securitate sunt vizibile din chiar momentul aterizării pe Aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv. Veți vedea în toate locurile publice forțe armate complet echipate, atente la orice mișcare suspectă. La intrare în țară veți fi întrebați care este destinația călătoriei, iar la plecare înainte de a intra în zona de îmbarcare veți fi chestionat cu privire la locurile vizitate, persoanele contactate și dacă eventual ați primit cadouri suspecte. Pentru noi, 4 persoane, cele două interviuri s-au făcut la comun pentru toți membri familiei, am vorbit doar eu și nu am avut nicio problemă sau interacțiune suplimentară. Asta nu a exclus un motiv de stres, mai ales că oamenii de ordine erau fete tinere, iar adolescentul meu cel mare, vorbitor excelent de engleză, avea chef de flirt.

Trecând la lucruri mai frumoase trebuie să vă spun că zborul de la București la Tel Aviv, fiind făcut la primele ore ale dimineții, mi-a permis surprinderea unor imagini aeriene de vis deasupra Tel Avivului.

Aeroportul Ben Gurion este imens, cu mai multe terminale (am aterizat pe terminalul 3) și am avut de parcurs un drum destul de lung până la zona de ieșire din aeroport. Din fericire, mi-am făcut documentarea perfect așa că am știut exact la ce să mă aștept și am putut să privesc relaxată detaliile din jurul meu. Palmierii se văd afară pe geam, iar aerul cald și uscat deja se făcea simțit, chiar dacă eram în luna februarie.

M-a frapat numărul mare de turiști străini care intrau în Israel și faptul că am fost plasați cu toții la doar două ghișee de trecere la frontieră, ceea ce a însemnat un stat la coadă de cel puțin o oră. Cred că acesta a fost primul semn legat de cât de bucuroși sunt israelienii de numărul mare de turiști ce vin în țara lor. Au nevoie de turiști pentru banii pe care-i aduc în economia lor, dar îi privesc doar ca pe o sursă de venit și atât. Dar, revin la povestea mea…

Aeroportul Ben Gurion

Pasul 1

Odată intrați oficial în Israel, primul lucru pe care vi-l recomand este să vă schimbați banii la bancomatele situate chiar în aeroport. În ceea ce privește banii, opțiunea mea a fost cardul Revolut, pe care mi-am pus 60% din banii destinați călătoriei și cardul ING, pe care mi-am lăsat 40% din bani (ca rezervă dacă nu pot plăti undeva cu revolutul). Cardul revolut a fost acceptat la orice plată cu cardul, iar cursul de schimb a fost cel mai bun găsit pe piață. Deci, recomandarea mea e să vă retrageți cash în moneda lor națională chiar din aeroport pentru toate chetuielile și suvenirurile ce nu pot fi cumpărate decât cu cash. În rest plătiți cu cardul pentru că este mai comod și mai avantajos.

Eu și mama, proaspăt aterizate pe Aeroportul Ben Gurion 🙂

Pasul 2

Următorul pas de urmat este achiziționarea de carduri de transport pentru călătoriile cu trenul sau autobuzul. Se numește Rav kav și costa 5 Shekeli/bucată. Acesta poate fi alimentat cu ce sume doriți, în funcție de călătorie pentru că au ghișee deschise în orice stație, dar și bancomate de alimentare carduri ușor de folosit.

Evident că sunt și alte opțiuni, gen taxi sau autocare mici pentru transportul persoanelor pe anumite rute, dar eu am ales varianta cea mai bună pentru noi, după ce am studiat toate variantele posibile. Când auziți de bus ca mijloc de transport în Israel să știți că nu are nicio legătură cu autobuzurile din România. Sunt autocare de dimensiuni mari, cu aer condiționat și wi-fi, mufe pentru încărcarea telefonului, geamuri fumurii pentru confortul pasagerilor, iar șoferul așteaptă după fiecare pasager să-și așeze și să-și ridice în siguranță bagajele depozitate la intrarea în autocar. Și încă ceva important, transportul în Israel se face pe străzi și autostrăzi impecabile.

Trasport Tel Aviv – Ierusalim

Pentru cei ce-și organizează singuri excursiile trebuie să știți că principalul aeroport al Tel Avivului este situat în afara capitalei la o distanță considerabilă, ceea ce vă permite organizarea excursiei în Israel fie începând cu acesta, fie terminând cu el. Eu am ales prima destinație orașul Ierusalim și de aceea ne-am îndreptat spre Bus 485, Compania de Transport Afikim (preț bilet 16 NIS, traseu Tel Aviv-Ierusalim), disponibil la ore fixe, cu plecare de pe platfoma din fața aeroportului.

Ieșirea din Aeroportul Ben Gurion -Terminal 3

Și pentru că subiectul primului articol despre experiența mea de călătorie în Israel era securitatea, am să vă povestesc și experiența mea negativă . Odată ieșiți pe platforma de unde se luau autobuzele spre Ierusalim, i-am lăsat pe ai mei acolo și m-am întors în incinta aeroportului pentru a cumpăra cardurile de călătorie de care vă vorbeam. Scopul meu era să văd dacă reducerile aplicate călătoriilor eleviilor sau seniorilor erau aplicabile și turiștilor. Răspunsul a fost negativ (spre deosebire de Grecia, de exemplu, unde nu se face diferența între localnic și turist la plata călătoriei transportului în comun).

Iar în timp ce purtam acest dialog prin geam cu consultantul firmei de transport, în jurul meu s-a declașat o operațiune de prindere a unui suspect și pus la pământ, chiar la ieșirea din aeroport. Totul s-a petrecut cu o viteză fulgerătoare, n-am apucat decât să văd fugind pe lângă mine soldați și civili sub acoperire. Pe platforma din fața aeroportului au fost puse bande galbene de delimitare a perimetrului, așa că-n filme, și blocată circulația pasajerilor. Nu mă panicam așa de tare dacă acest lucru nu s-ar fi derulat exact în spațiul dintre mine și familia mea, care aștepta cuminte pe platforma de autobuze, fără să observe (din fericire) acest incident de securitate. M-am apropiat de forțele militare care asigurau perimetrul și am încercat să le explic că eu am familia pe partea cealaltă și trebuie să ajung la ei. Răspunsul a fost destul de dur: să fac pași în spate și să tac din gură. M-am retras evident, iar o domnișoară, localnică cred, a încercat să mă liniștească că nu va dura mult situația și să nu ma panichez, ceea ce mă face să cred că e ceva obișnuit în Israel. Cert e că băieții m-au sunat pe whats app și le-am spus să stea pe loc că ajung și eu în câteva minute, suspectul a fost luat pe sus și evacuat din zonă, iar toată desfășurarea aceea impresionantă de forță a disparut în 3 minute, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Eu am ajuns la ai mei, am păstrat tăcerea legată de incident, mai ales pentru mama care e destul de impresionabilă și am început călătoria spre Ierusalim

La întrebarea cu care am început articolul nu am un răspuns sigur. Eu și familia mea nu am avut incidente de securitate, însă relaxarea aceea de turist fără griji nu am avut-o nici măcar 5 minute în Israel. Din aeroport am intrat într-o stare de alertă activată din care nu am ieșit decât în momentul când am ajuns acasă. Chiar și câteva fire albe am remarcat că mi-au apărut, dar a merit, pentru că Israelul este o minune de țară ce trebuie văzută cel puțin odată în viață.

va continua…

Mai puteți citi și alte articole din această categorie:

Iubirea nu se transformă în prietenie, ci în amintire

Marile iubiri nu se pot transforma în prietenii. Dacă se întâmplă așa înseamnă că nu au fost iubiri. Au fost mici îndrăgosteli…
Când ai gustat iubirea, nimic mai puțin nu îți mai ajunge. Nu poți să te amăgești cu mici bucățele dintr-un întreg pe care l-ați format împreună. Dacă o faci înseamnă că n-a contat și atunci retorica mea este inutilă.

Sunt convinsă că experiența mea de viață nu este una universală, după cum cred că, în cazul meu, mai sunt câteva ingrediente unice care fac parte din ființa mea și care m-au dus în punctul în care sunt azi. Poate e chestiune de orgoliu. Poate e încăpățânarea de a păstra amintirea unui maxim magic care ne salvează din banalul cotidian. Poate e doar nostalgia și slăbiciunea unui suflet obosit de încercări. Cine știe?

Oricum ar fi, în lumea mea iubirea nu se transformă în prietenie, ci in amintire. Una dulce-amară.

Nimic de demonstrat.

Când lucrurile bune poartă un nume

Știți acel moment când primești un cadou pe care nu ți-l dorești și te uiți cu scepticism la el? Așa am fost eu, anul trecut, când m-am trezit în mână cu tichetele de vacanță în valoare de 1450 lei, pe care scria cu litere mari:

ACUM EȘTI MAI APROAPE DE CONCEDIUL BINEMERITAT!

Când cineva îți vrea binele cu atâta înverșunare, înseamnă că e momentul să faci și tu ceva pentru acest bine. Zis și făcut. Odată primite cele 29 tichetele de vacanță am început să caut pe diverse site-uri turistice o vacanță la munte pentru familia mea. Chiar dacă pare o simplă formalitate, în fapt mi-am pierdut 2 zile să caut ofertele turistice ce acceptau plata cu tichete și care să îndeplinească și condițiile de confort dorite de mine. Așa am descoperit platforma Travelminit, specializată pe oferte turistice în România și Ungaria care accepta vouchere de vacanță pentru toate ofertele lor interne.

Avantajele de a plătii servicii turistice cu tichete de vacanță prin Travelminit sunt multiple:

  • nu mai pierzi timpul căutând diverse oferte pe mai multe site-uri și eviți situația neplăcută de a afla că nu poți plăti cu tichete de vacanță. Pe această platformă toate oferte din România pot fi plătite cu tichete de vacanță, fie în totalitate, fie ca avans;
  • procedura de plată cu tichete de vacanță este mult simplificată:
  1. alegi hotelul și serviciile de masă dorite din lista cazărilor disponibile pe platformă;
  2. faci rezervarea on line pe Travelmint.ro, menționând din start forma de plată cu tichete de vacanță;
  3. trimiți tichetele de vacanță la adresa firmei prin curierat rapid cu menționarea pe plic a numărului rezervării
  4. ai parte de serviciile turistice alese, fără nicio modificare.

Să înceapă vacanța!

Am ales muntele și două locații de vis: Sinaia, orașul regal de pe vale a Prahovei și Brașov pentru farmecul său unic.

Am ajuns la Sinaia cu trenul fără nicio așteptare. Speram doar aer curat și relaxare. Am găsit un orășel frumos, plin de culoare, îngrijit și cu multă istorie în arhitectura sa. Sinaia te introduce în lumea sa regala mai ales dacă ajungi cu trenul aici . Gara regală e o bijuterie de cochetărie și frumusețe și am admirat-o cu nostagia vremurilor de altădată.

20180721_113947
sursa: arhiva personală

Simți de cum pășești în această gară că intri într-o altă Românie, cea din epoca eleganței perioadei interbelice.

20180723_123938
sursa: arhiva personală

În fața gării, urcând câteva trepte, ajungi în prinicipalul parc din Sinaia unde se găsește frumoasa clădire a Cazinoului, construită în anul 1911 din inițiativa lui Carol I. În luna iulie, parcul era de un verde vibrant, iar după căldura sufocantă a capitalei, senzația mea a fost aceea că în sfârșit pot să respir aer curat.

Alegerea de cazare și masă a fost la un hotel situat în centrul orașului pentru a putea explora cât mai ușor obiectivele turistice emblematice din Sinaia, iar pe baza bonurilor valorice primite am putut lua masa la ce ora voiam noi și în cantitatea potrivită pentru fiecare. Plimbarea către Castelul Peleș și Pelișor a fost extrem de veselă, iar timpul înnorat nu a făcut decât să sporească setea noastră de explorare și cunoaștere.

Am ales o poză cu băieții mei, privind spre vârful munților, pe care o îndrăgesc nespus, poză făcută în grădina splendidă din fața Palatului Peleș:

sursa: arhivă personală

După câteva zile de relaxare la munte, am luat trenul spre Brașov și ne-am cazat, cu mic cu mare, la frumosul hotel, plasat în centrul orașului, La Maisonnette. Proaspăt renovat, hotelul mi-a plăcut prin arhitectura sa exterioară și amestecul de vechi și nou al designului interior, prin recondiționarea lemnăriei ce oferă o căldură aparte spațiului.

sursa: Travelminit.ro

Vă imaginați cum e să admiri de la geam Biserica Neagră din Brașov și să ajungi în câteva minute în Piața Sfatului? Locația acestui hotel exact asta oferă: posibilitatea să ajungi rapid în orice loc din centrul Brașovului, un spațiu ambiental cald și luminos și niște gazde prietenoase și gata oricând să ofere orice informație oaspeților.

sursa: Travelminit.ro

Orașul Brașov e plin de farmec: cu piața sa centrală, un imens spațiu pietonal unde turiști pot admira arhitectura clădirilor istorice din centrul vechi, cu munții săi împrejmuitori ce te îndeamnă să respiri adânc la fiecare mișcare, cu oamenii săi molcomi și relaxați.

sursa: arhiva personală

Ne-am simțit minunat și fără îndoială a fost un concediu memorabil. Ceea ce părea la început o corvoadă de căutări și refuzuri de plată, de timp pierdut și servicii turistice prost alese, s-a trasformat într-o vacanță perfectă, împreună cu băieții mei dragi.

Alegerea mea de acum este simplă: Travelminit. Voi, mai căutați?

  • Acest articol că acesta a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019

O dimineață cu aromă de cafea

Se trezi atinsă de lumina blândă a unui răsărit neașteptat în viața ei. Sărutul lui cald îl simți ușor pe gât și apoi cum coboară încet pe spate, zăbovind în curbura taliei și continuîndu-și apoi periplul lin de dezmierdare. Erau atingeri fine, tandre și fără grabă…

Sub sărutările lui, ea se întinse ca o pisică și se lipi toată de el. Se simțea alintată și dorită și răspundea vibrând cu fiecare atom al ființei ei. Omida, obosită de viață, care abia se târa sub greutatea timpului, simțea cum încep să-i crească aripi fine de mătase. Încet, încet, fața ei se însenina, iar ochii ei frumoși zâmbeau fericiți. Îl copleși cu sărutări tandre și jucăușe, oprindu-se din când în când doar ca să-i vadă ochii albaștrii.

El îi urmărea cu interes orice mișcare, orice atingere, orice tresărire. Era fascinat de metamorfozarea femei din brațele sale… femeia puternică, atotștiutoare, rebelă, sălbatică se transforma sub sărutările lui într-un fluture delicat și fragil. Copil alintat îi părea acum, cu firele de păr rebele ce-i intrau în ochi și buzele ei calde, pe care și le mușca nevinovat.

-Bună dimineața draga mea! Vrei un sărut cu aromă de cafea?

Zâmbetul ei jucăuș era răspunsul pe care-l aștepta. Dispăru pentru câteva minute numai bune pentru ca femeia fluture să-și întindă aripile în aer. Cu coada ochiului îl observă pe el, magicianul absolut al iubirii cum prepara cafeaua la un expresor de cafea pe care-l observase și ea în ofertele de electrocasnice de ultima generație.

Poate acesta era secretul magiei întâlnirii lor unice? Poate licoarea aceasta fermecată era răspunsul fericirii lor? De unde emana atâta magnetism între două corpuri până ieri străine?

sursa: pinterest

El adulmecă mirosul proaspăt al cafelei naturale și a înțeles ceea ce părea de neînțeles: femeia fluture nu va fi niciodată a lui. Ea era libertatea în formă pură. Dar, prin ce miracol al universului, această ființă minunată a stat în brațele sale chiar și pentru o noapte! Ar fi vrut să o țină acolo, captivă, dar a înțeles că un fluture atins pe aripile sale nu mai poate zbura. Iar el o voia liberă și fericită. 

Cu gesturi sigure luă ceașca aburindă de cafea și se îndreptă spre visul său frumos. Patul era gol, iar geamul camerei sale larg deschis. Doar un miros fin de parfum se mai simțea discret în încăpere, iar cutele de cearceaf mai tradau încă formele ei perfecte. Sorbi gânditor din licoarea magică a cafelei și se auzi strigând cu glas tare:

Te iubesc vis frumos!

Dar universul părea mut și impasibil în fața strigătului său. Predestinarea acestei întâlniri magice dintre un el și o ea nu era opera niciunui demiurg înțelept. Mai degrabă hazardul a făcut ca el să o întâlnească în seara aceea în barul unde-și făcea veacul și tot o întâmplare a fost și cumpărarea noului expresor de cafea de la magazinul online magNET.ro Cine poată să înțeleagă alăturarea lor magică din acea clipă unică a vieții sale? Misterioase sunt căile hazardului…

Atingerea femeii fluture a lăsat urme adânci în sufletul lui flământ, dar nu regreta nimic. Cu ea a înțeles ce înseamnă iubirea care nu posedă, iubirea generoasă, iubirea pură, iubirea …

Femeia fluture a zburat în infinitul univers pentru alte momente magice de iubire. În urma ei a rămas doar praf de curcubeu și un miros de cafea proaspătă … și poate un bărbat matur și înțelept.

sursa: pinterest

Povestea mea are și o morală. Găsiți fata potrivită, de restul se ocupă magia unei cești de cafea, prospăt preparată cu cele mai bune expresoare de cafea. Iar dacă nu funcționează magia, tot sunteți câștigați: veți avea energie
pe durata întregii zile și o stare de bine ce nu are egal . 🙂

  • Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019

Fum de țigară…

Gustul primei ţigări după 12 ani …. savuram ţigara aceea …. mă servisem cu tupeu din pachetul tău şi aşteptam să te întorci să-ţi mulţumesc…

Erai departe, povesteai ceva preocupat şi te priveam curioasă prin fumul de ţigară. Beam un vin roşu şi apreciam estetic forma paharului, jucându-ma cu rotunjimile sale. Eram absentă, visam, ascultam glumele celorlalţi, conversaţii comune de oameni ameţiţi şi nu simţeam nevoia să spun nimic. Am mai luat o ţigară, deja gesturile mele erau mai sigure … şi m-am lăsam cuprinsă de amintiri. Întotdeauna amintirile mele au fost olfactive şi gândurile mele se întorceau constant la iubirile mele rătăcite în fum de ţigară…

Te-ai aşezat lângă mine. Ştiam că trebuie să-ţi mulţumesc pentru ţigări, dar n-am zis nimic. După a treia ţigară ţi-am vorbit:

-În seara asta am fumat prima mea ţigară după 12 ani… mi-a plăcut mult … mirosul, gustul, combinaţia de tutun cu vin roşu…

-Să-ţi fie de bine! Sper că nu o să mă injuri că te-ai reapucat de fumat din cauza mea, ai spus râzând de mine.

Zâmbeam…nu avea sens să te contrazic. Fiinţa aceea ambiţioasăşi dominată de verbul “trebuie” nu exista în seara aceea. Pentru tine, atunci puteam fi oricine.…

Îţi observam dexteritatea cu care fumai şi te-am întrebat:

-Fumezi şi altceva?

Te-a uitat încurcat la mine şi mă întrebam şi eu oare ce m-a apucat să fiu aşa directă?! Nu-mi amintesc ce-ai răspuns, nici nu conta, eram ameţită de vin, muzica … eram relaxată cum n-am mai fost demult. Ceilalţi plecau unul câte unul, simţeam că e momentul să plec şi eu, dar singurătatea camerei mele îmi părea greu de suportat. Eram tristă, vinul îmi amorţise simţurile … dar îmi înteţise durerea unor amintiri.

Am ajuns în camera mea şi în întunericul nopţii m-am lăsat încet pe vine, plângând încetişor… lacrimi fierbinţi îmi curgeau pe obraz. Puteam, în sfârşit, să fiu neputincioasăşi vulnerabilă, eram singură în faţa oglinzii într-o cameră străină de hotel. În întuneric, am început să mă dezbrac cu mişcări greoaie … Prin vis mi s-a parut că aud sunetul mesageriei de telefon….

Erai tu … îmi scriai ceva stângaci despre “lucruri care nu pot fi spuse decât în particular”. Şi acum îmi vine să râd că nu te-ai semnat … ai trimis al doilea mesaj cu numele tău. Zâmbeam …. oricum nu-ţi ştiam numele ….

Trebuia să aleg. Niciodată nu mi-a fost frică să aleg, şi-am ales să intri în camera mea, în mintea şi în sufletul meu….Habar n-am ce te-a adus acolo în clipa aceea, care erau motivele tale!? Nu contau. Erai acolo: ameţit, dulce, cald, bun ….

M-a frapat înălţimea ta. Mă dominai fizic şi totuşi nu ştiai ce să faci. Erai agitat, vorbeai mult, ezitai … îmi vorbeai de timiditatea ta…Vroiam să te opresc, dar nu ştiam cum. Întinşi unul lânga altul, mă mângâiai încet pe coapsăşi-mi plăcea mirosul tău de tutun şi alcool. M-am cuibărit încet lângă tine să te miros …Stăteai cuminte, lăsându-mă să fac ce vreau, aşteptând … când tot mirosul tău a fost al meu … m-am apropiat de buzele tale. Te-am sărutat încet, ţi-am savurat căldura buzelor şi am simţit acelaşi gust de tutun şi alcool care m-a atras la tine. Ai început încet să preiei controlul şi să mă iei în braţele tale, mistuindu-mă cu săruturi fierbinţi. Erai stângaci, dar mâinile mele erau lângă ale tale aratându-ţi felul în care vroiam să fiu atinsă. Mi-ai şoptit „învaţă-mă…” şi gândul meu zbură la cel care mă învăţase pe mine să fac dragoste.

Erai acolo vulnerabil şi dulce, atât de atent la atingerea mea … erai tot ce-mi doream în noaptea aceea. Ai fost bun şi generos …

Am făcut un duşşi m-am întors în pat. M-a surprins felul în care m-ai cuprins protector în braţe. Stăteam cuminte şi savuram liniştea unor clipe calde. Simţeai că adorm şi mi-ai şoptit că va trebui să pleci….

Ştiam că acele clipe sunt unice, le simţeam frumuseţea şi simplitatea. M-ai sărutat de rămas bun; şi tu ştiai că n-o să ne mai vedem… Ezitai să pleci, iar eu stăteam absentă pe marginea patului. Îţi simţeam bunătatea şi zâmbeam fericită vieţii. Niciodată nu vei şti ce mult a însemnat pentru mine noaptea aceea! Am descoperit că sunt vie, că pot simţi, că pot dori, că n-am murit … încă.