Arhive etichetă: timp

rezoluţia de la 44…

Clar nu despre 1944 e vorba, ci despre anii mei adunaţi până acum. De data asta au venit fără nicio criză identitară, doar cu o mică durere de spate de dimineaţă, tratabilă cu diclofenac. Şi pe când masam eu spatele în liniştea dimineţii. am realizat că lucrurile sunt bune pentru mine, am reuşit să fac multe în ultimii ani şi alte lucruri minunate sunt pe cale de rodire. Mă văd împlinită, din perspectiva mea subiectivă…

Am înţeles importanţa timpului şi a relaţiilor de calitate, ceea ce mă face mai pragmatică şi mai centrată pe rezultate. S-au putea zice că am împrumutat ceva din stilul oraşului în care trăiesc- partea bună, care m-a atras pe mine şi m-a determinat să locuiesc aici…

Mai vreau încă multe pe toate planurile vieţii. Încă îmi place să învăţ cu aceeaşi pasiune ca în adolescenţă, îmi plac provocările, schimbările, noutăţile şi tot ce mai are viaţa asta de oferit. Vreau să călătoresc, alături de băieţii mei prin lumea asta mare. Sunt mari şi înţeleg chiar mai multe decât mine la vârsta lor. Am îmbătrânit, dar nu o spun cu tristeţe, nici măcar cu nostalgie. Îmi place de mine cea de acum mai mult decât de cea de la 20 , 30 sau 40 de ani. Vă spuneam…sunt subiectivă.

44 meu e bun. E bifat, putem merge mai departe!

 

 

 

 

 

oameni care vin și pleacă..

De-a lungul vieții avem ocazia de a ne descoperi semenii, după cum ne e vrerea sau pur și simplu din întâmplare. Unii au contat enorm pentru noi, pe alții i-am uitat de mult ca și cum nici n-au existat.

În agitația vieții luăm totul așa cum vine, fără prea multe întrebări. Doar când pierdem o persoană dragă ne întoarcem spre noi sau spre absolut cu întrebarea clasică:  de ce? Vin răspunsurile posibile plămădite de rațiunea noastră. Vin îndoielile, vine maturizarea rezultată din trăirea asumată a vieții și învățăm să privim oamenii cu ochii minții. Ajungem „să citim” destul de repede oamenii care contează sau pe cei care nu merită atenția noastră. Timpul devine prețios pe măsură ce trece. Nu-l mai vrem irosit cu prostii. Se cheamă egoism?

Nu cred. Mai degrabă înțelepțire.